Obiceiuri barbare din lume.

Locuitul alături de cei morţi
Funeraliile sunt un aspect foarte important pentru grupul etnic Toraja, din Indonezia. Perioada în care o familie strânge fondurile necesare organizării ceremoniei poate fi şi de câteva luni. În tot acest timp cadavrul este înfăşurat în cârpe şi ţinut în casă. Membrii grupului etnic Toraja cred că sufletul decedatului rămâne în preajma lor până în clipa înmormântării. Cadavrele sunt înhumate într-o peşteră, iar la intrarea acesteia este plasată o efigie a decedatului.


Consumarea cenuşii celor decedaţi
Membrii tribului Yanomamo din Venezuela şi Brazilia cred că nu trebuie să păstrezi rămăşiţele celor decedaţi. Din acest motiv, când unul dintre membrii tribului moare, cadavrul este incinerat, iar oasele sunt zdrobite şi amestecate cu cenuşa. Amestecul este împărţit membrilor familiei şi consumat. Membrii tribului cred că o persoană moare pentru că un şaman sau un membru al altui trib l-a blestemat, ceea ce duce la conflicte dese cu alte triburi.
Matam, doliul de la Muharram
Pentru a comemora moartea lui Husayn ibn Ali, un nepot al lui Mohamed, unele grupuri de musulmani şiiţi organizează o procesiune în cadrul căreia se autoflagelează cu lanţuri care au ataşate lame de ras sau cuţite. Tradiţia este practicată şi de către copii, care sunt crestaţi de părinţi. Acest obicei se parctică în special în Bahrein, Pakistan, India, Afganistan, Liban şi Irak.
Aruncarea copiilor de pe acoperiş
Este o tradiţie anuală, practicată în Solapur, India. Părinţii se adună pe acoperişul unui turn de peste 15 metri înălţime pentru a-şi arunca bebeluşii, care sunt prinşi într-un cearceaf de către ceilalţi membri ai comunităţii. Părinţii care iau parte la ritual sunt cei care s-au rugat să aibă copii la altarul lui Baba Umer Dargah.
Legarea picioarelor
Acest obicei a fost practicat în China timp de 1.000 de ani, între secolul X şi începutul secolului XX. Picioarele fetiţelor de 6 ani sau mai mici erau înfăşurate strâns în bandaje astfel încât să nu crească normal. Acestea se rupeau şi se deformau foarte tare, rămânând la dimensiunea maximă de 10-15 centimetri.
Mutilarea genitală feminină
Constă în îndepărtarea parţială sau totală a organelor genitale externe. Scopul acestei practici este de a controla sau reduce sexualitatea femeilor, de a creşte fertilitatea şi durata de viaţă a copiilor. Alte motive pentru această practică sunt iniţierea şi integrarea socială a tinerelor fete sau credinţa potrivit căreia organele genitale ale femeii sunt impure şi de neprivit. Vârsta fetelor care sunt supuse acestei practici este de 4 până la 14 ani. Trei milioane de fete sunt supuse anual acestei practici. Tradiţia se practică în Africa, vestul Asiei, India, Indonezia, Malaiezia.